Cu toate ca cica "e rau" sa te intorci din drum, nu am putut sa ma urc in lift pana nu am mai verificat inca o data daca am incuiat usa cum trebuie. Era in regula. Nu am des obiceiul asta ciudat, dar azi ma simt indragostit. Din cate am spus pana acum, s-ar zice ca nu-mi face prea bine toata treaba asta. Dar, totusi ma simt mai frumos atunci cand ma stramb in oglinda din lift. Deci indragostit ma simt frumos. Si atunci cand sunt beat imi mai place mutra mea. Clar, pentru mine dragostea si betia au aceeasi definitie. Iti fura mintile, ideile, iti tripleaza visele si le da o doza mai mare de credibilitate, te obliga sa savurezi tot mai mult din ceea ce te-a adus in starea respectiva si-ti da batai de cap intr-un final. Grandios! Mai bine nici ca se putea explica. Cat am parafrazat toata opinia asta, m-am trezit la Unirii, cu aceeasi muzica comerciala in casti. In timp ce ma zbateam, evitam sau faceam slalom printre oamenii din fata gogoseriilor infuriate si raioanelor incarcate cu imitatie de argint si pulovere sintetice, aud din spate acea voce. Era singura voce pe care doream sa o aud, dar si singura pentru care inca nu eram pregatit:
- Andrei! Andrei!
Gata, ma intorc. In aceasta secunda am timp sa mi-o imaginez: ma priveste un pic mai de jos, fiind mai scunda decat mine, nu eu inalt, ochi mari, vopsiti, buzele foarte rosii de aceasta data, fondul de ten mai inchis pentru ca e iarna si incearca sa pacaleasca lipsa bronzului, sigur are urme de sclipici pe fata, parul despicat in doua, pe margini, desfacut, parca-i aud bratarile puse pe mainile goale pana la cot datorita gecii de piele, suflecata, blugii acoperindu-i glezna, insa nu si tocurile. Parca ziceam ca doar mi-o imaginez, de ce e ca-n gandurile mele? Vrea sa-mi fie pe plac? Sigur delirez si incerc sa ma mint precum un pahar de tarie.
- Buna, Mihaela. Tu erai? (ma fac eu ca nu i-am recunoscut vocea)
- Da! De ce? Te asteptai sa fie altcineva? Spune-mi daca te incurc si trebuie sa te vezi cu cineva.
Ce incearca ea acum sa faca se poate rezuma in doua idei. Vrea sa-mi arate ca ma crede un tip cu destule fete in jur, care m-ar putea striga oricand pe strada, dar si un indragostit care viseaza doar la una singura. Ce e drept, m-a prins. Visez la cineva, la ea. Daca ii zic ca nu ma asteptam sa fie altcineva, se va simti importanta pentru mine, as putea totusi sa folosesc un "nu" indecis care sa raspunda la toate intrebarile ei.
- Nu... Sincer nici nu credeam ca eu sunt cel strigat, dar m-am intors din reflex, stii ce zic.
- Da, da. Asa esti tu mereu, mai zapacit de fel, nu recunosti lumea. (o spune zambind la mine)
Alint, compliment, orice ca sa fiu subiectul ei de discutie? Chestiile astea imi fac asigurare sentimentelor. E de bine.
"Parca ziceam ca doar mi-o imaginez, de ce e ca-n gandurile mele?" cat de profund, like like like!
RăspundețiȘtergere