Dragul meu prieten,

Nici nu pot realiza cum a trecut timpul, cum de am ajuns aproape barbati peste noapte, cum de am putut iubi atat, realiza atatea, iar toate astea le-am trait, cat de mult s-a putut, impreuna. Sunt mandru de tine, de mine, de noi. Stii cum zice Adi, "nimic nu e la intamplare", afurisitul cata dreptate poate avea. Toate cele bune, dar si rele si-au lasat amprentele in vietile noastre cu cate un scop, fiecare amanunt minuscul ar fi putut ajunge o lectie de viata, insa si lucruri ce pareau colosale si imposibile s-au dovedit a fi niste fleacuri. Stiu ca am sarit terminarea scolii generale si intreg liceul in scrisorile mele, de aceea as fi dator sa le rezum in pagina asta. La fel ca si acum, scoala generala a fost marcata de rezultatul final, capacitatea si obtinerea unui loc la liceul dorit. Amandoi am reusit asta! Am mers mai departe tot impreuna, dar la licee diferite; poate a fost mai bine asa. Liceul va reprezenta pentru totdeauna lumea in care traim, dar la o scala mai mica. Mai exact, in liceu gasesti cate un specimen diferit din rasa asta umana. Viata intima si celelalte lucruri tabu, trebuie sa ramana asa cum sunt, intime. Cu toate astea, liceul s-a terminat precum scoala generala, lipseai doar tu si erau alte fete; mai mult sau mai putin dragi. Pagubosul bacalaureat a trecut si el, cu bine pentru amandoi, admiterea la fel, si ia-ta-ne din nou impreuna; colegi de campus (cum ii place lui Adi sa zica). Din cate ai observat, am pomenit de doua ori de Adi in scrisoarea asta. Am facut asta pentru ca tipul a devenit al treilea picior de sprijin in amicitia noastra. Astfel s-a nascut "trepiedul". Ma bucur ca va am ca prieteni. Ma bucur ca am simtit din nou pofta pentru scris. O sa ma bucur al naibii de mult cand voi stii ca ai citit scrisoarea; sa i-o arati si lui Adi! Va urez tot succesul in continuare, va doresc sa nu scapati de mine. Cum spune un drag amic...

Cu cele mai bune sentimente,
al vostru Alexut