sâmbătă, 17 decembrie 2011

Altii, aceeasi fluturi - lll

     Brusc, sau nu, azi Mihaela m-a impresionat. Nu pot spune daca in mod dezamagitor sau altfel, dar stiu sigur ca nu e ceva nou. Deja m-am obisnuit sa astept viitoarea surpriza, urmatoarea zi sau clipa. Ce e iesit din comun, e faptul ca ne certam, ne galcevim si sunt sigur ca nu e doar atat. De multe ori dau vina pe mine. Sunt convins ca ea vede dincolo de privirea mea si stie ceea ce ma incatuseaza, dar cu toate astea isi ia postura de oarba. Astazi i-am aflat scopul. Am aflat ca si ea are acasa un acvariu cu fluturi. Cred ca stiam de mult asta. Insa, am zis ca la ea totul ma surprinde, iar asta nu m-a surprins. M-a surprins faptul ca fluturii ei erau amestecati. Nu purtau toti culoarea mea, ci mai degraba era un un fel de televizor stricat. Tot felul de puncte pe ecran, nu doar albe sau gri. Pe langa cele negre mai erau cateva. Totusi, am vazut ca fluturii nuantei mele sunt ceva mai vi. Nu-mi place oricum.
      M-am dus acasa si m-am asezat in fata acvariilor. Da, am zis corect: acvarii. Ea stia asta, nu i-am ascuns, chiar daca nu a fost nevoie sa-i spun vreodata. In comparatie cu fluturii ei, ai mei sunt toti puternici, chiar agitati, indiferent ca in zborul lor scriu doua nume diferite. Deschid geamul, la fel fac si cu acvariul Mihaelei. Ar mai sta la mine. Nici un sentiment nu isi ia zborul fara sa se uite la mine macar pentru o secunda sau fara sa-mi lase gustul lor pe buze. Se duc toti si doare. Erau prea frumosi si tineri pentru a-si irosi timpul in bratele mele, doar ale mele. Urasc sa ma resemnez.
     Nu voi arunca acvariul in care am iubit-o pe Mihaela. Il voi pastra precum o amintire. Va crapa singur intr-o buna zi. Pana atunci, sunt nevoit sa suport si sa astept in acelasi timp cu drag si dor cate un fluture ce se aseaza zilnic undeva pe pervazul meu. Niciodata nu-i spun sa plece, chiar daca am momente in care imi vine sa-l strivesc si sa fiu sigur ca numarul lor scade. Promit sa am grija de zborul lor si-mi doresc sa fie unul incantator. Sunt convins ca intr-o zi va renunta si ea la aproape toate stolurile de sentimente, daca nu la toate. Va face curat si se va multumi cu o singura culoare, nu cu intreg rogvaivul. As fi vrut sa fie pata mea. Dar, fluturii lui Andrei vor trebui sa invete sa nu mai fie egoisti si sa caute un acvariu cu fluturi stropiti cu aceeasi vopsea. Inchei aici, dar va continua...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu