Altii, aceeasi fluturi - lll

     Brusc, sau nu, azi Mihaela m-a impresionat. Nu pot spune daca in mod dezamagitor sau altfel, dar stiu sigur ca nu e ceva nou. Deja m-am obisnuit sa astept viitoarea surpriza, urmatoarea zi sau clipa. Ce e iesit din comun, e faptul ca ne certam, ne galcevim si sunt sigur ca nu e doar atat. De multe ori dau vina pe mine. Sunt convins ca ea vede dincolo de privirea mea si stie ceea ce ma incatuseaza, dar cu toate astea isi ia postura de oarba. Astazi i-am aflat scopul. Am aflat ca si ea are acasa un acvariu cu fluturi. Cred ca stiam de mult asta. Insa, am zis ca la ea totul ma surprinde, iar asta nu m-a surprins. M-a surprins faptul ca fluturii ei erau amestecati. Nu purtau toti culoarea mea, ci mai degraba era un un fel de televizor stricat. Tot felul de puncte pe ecran, nu doar albe sau gri. Pe langa cele negre mai erau cateva. Totusi, am vazut ca fluturii nuantei mele sunt ceva mai vi. Nu-mi place oricum.
      M-am dus acasa si m-am asezat in fata acvariilor. Da, am zis corect: acvarii. Ea stia asta, nu i-am ascuns, chiar daca nu a fost nevoie sa-i spun vreodata. In comparatie cu fluturii ei, ai mei sunt toti puternici, chiar agitati, indiferent ca in zborul lor scriu doua nume diferite. Deschid geamul, la fel fac si cu acvariul Mihaelei. Ar mai sta la mine. Nici un sentiment nu isi ia zborul fara sa se uite la mine macar pentru o secunda sau fara sa-mi lase gustul lor pe buze. Se duc toti si doare. Erau prea frumosi si tineri pentru a-si irosi timpul in bratele mele, doar ale mele. Urasc sa ma resemnez.
     Nu voi arunca acvariul in care am iubit-o pe Mihaela. Il voi pastra precum o amintire. Va crapa singur intr-o buna zi. Pana atunci, sunt nevoit sa suport si sa astept in acelasi timp cu drag si dor cate un fluture ce se aseaza zilnic undeva pe pervazul meu. Niciodata nu-i spun sa plece, chiar daca am momente in care imi vine sa-l strivesc si sa fiu sigur ca numarul lor scade. Promit sa am grija de zborul lor si-mi doresc sa fie unul incantator. Sunt convins ca intr-o zi va renunta si ea la aproape toate stolurile de sentimente, daca nu la toate. Va face curat si se va multumi cu o singura culoare, nu cu intreg rogvaivul. As fi vrut sa fie pata mea. Dar, fluturii lui Andrei vor trebui sa invete sa nu mai fie egoisti si sa caute un acvariu cu fluturi stropiti cu aceeasi vopsea. Inchei aici, dar va continua...

Altii, aceeasi fluturi - ll

     O tin de mana si simt ca am facut-o toata viata. Defapt, e prima oara cand i-am atins mana. Ne indreptam spre Cismigiu, cel mai romantic parc pentru mine, batranesc pentru generatia asta ipocrita si ofilita dinaintea primirii buletinului. E ciudat ca de data asta imi place faptul ca nu-mi mai zambesc fetele de pe strada, o vad pe ea si le simt cum se oftica. Din cauza ei? Nu. Sunt geloase pe noi.
     - Vara nu duc lipsa lucrurilor reci, a zapezii. Nici acum parca nu mi-as dori sa fug de soare cum o fac vara. De obicei pentru mine fiecare anotimp e perfect asa cum se manifesta el, dar totusi parca lipsesc fluturii. Cred ca ei s-ar potrivi fiecarui anotimp, nu? Adica...imagineaza-ti cum ar fi sa se ridice din zapada doua aripi albe si sa roiasca in jurul tau. De vis...
     - Iti plac fluturii, Mihaela? Mi-am amintit ca suntem in perioada in care trebuie sa ne gasim cat mai multe lucruri in comun. Si uite ca tocmai am gasit ceva.
     - E, cui nu-i plac fluturii?
     - Cred ca e mai mult de-atat. E chiar o pasiune.
     - Serios?! Stiam ca esti un tip sensibil, dar nici chiar asa. Sau iti place doar sa-i studiezi si faci tot felul de experimente pe ei? Sa nu-mi spui asta fiindca ma supar grav pe tine, Andrei!
     M-a facut sa rad. Era asa dulce si speriata, astepta un raspuns linistitor. Daca ar stii ea ca defapt fluturii mei fac experimente pe mine si ca ma ridica cu ei pana la nori cand sunt ea...
    - Nu... Stai linistita. Poate ca nu-ti vine sa crezi dar dupa ce te-am cunoscut asta vara, am gasit in casa printre flori un fluture. L-am pus intr-un acvariu astupat cu o panza. Si de cand vorbesc cu tine...tin sa-ti spun ca am mai adunat cativa fluturasi acolo.
    - Tu ma minti! Cum ai putea sa te gandesti vreo clipa ca eu cred chestia asta?
     Daca ii zic acum ca poate ii va cunoaste intr-o zi, o sa se gandesc ca insinuez ceva si ca ar fi defapt un motiv improvizat ca sa ajunga la mine acasa, nu? Voi parea putin indiferent...:
     - De ce te-as minti? Sincer nu eram chiar atat de inebunit dupa fluturi, e chiar ciudat pentru un baiat. Dar, acum parca sunt parte din viata mea.
     - Trebuie sa vad asta!
     Voila! Mereu e mai usor decat pare.
     - Orincand doresti.
     - Si nu mor? Eu stiu ca fluturii au viata scurta.
     Sa o intristez si sa-i zic ca asa e? Hai sa fiu discret:
     - Bucuria aparitiei noilor generatii nu lasa loc durerii disparitiei altora. Oricum, acvariul e aproape plin, nu stiu ce o sa ma fac cu ei.
     - Ai putea sa-mi dai si mie cativa. Promit sa am grija de ei!
     Sincer mi-e frica sa-mi las fenomenele de genul asta in grija unei fete. Si eu care credeam ca deja ti-am transmis un stol de fluturi. Da...macar ai grija de ei.
     - Mai intai trebuie sa te invat cate ceva despre ei, despre cat de complicati sunt.
     Nici nu ma cunosti si deja ma ceri... Lasa putin timpul sa-ti vorbeasca despre mine, fluturi, noi...
     - E na, asa ca tine?
     Incepem sa ne apropiem de un numitor comun. Ma sperie cateodata buna ei intuitie. Daca o sa ajunga la nivelul ala in care sa nu aiba nevoie sa mai deschid gura fiindca ea stie deja ce urmeaza sa spun? Exagerez...

Altii, aceeasi fluturi - l

     Cu toate ca cica "e rau" sa te intorci din drum, nu am putut sa ma urc in lift pana nu am mai verificat inca o data daca am incuiat usa cum trebuie. Era in regula. Nu am des obiceiul asta ciudat, dar azi ma simt indragostit. Din cate am spus pana acum, s-ar zice ca nu-mi face prea bine toata treaba asta. Dar, totusi ma simt mai frumos atunci cand ma stramb in oglinda din lift. Deci indragostit ma simt frumos. Si atunci cand sunt beat imi mai place mutra mea. Clar, pentru mine dragostea si betia au aceeasi definitie. Iti fura mintile, ideile, iti tripleaza visele si le da o doza mai mare de credibilitate, te obliga sa savurezi tot mai mult din ceea ce te-a adus in starea respectiva si-ti da batai de cap intr-un final. Grandios! Mai bine nici ca se putea explica. Cat am parafrazat toata opinia asta, m-am trezit la Unirii, cu aceeasi muzica comerciala in casti. In timp ce ma zbateam, evitam sau faceam slalom printre oamenii din fata gogoseriilor infuriate si raioanelor incarcate cu imitatie de argint si pulovere sintetice, aud din spate acea voce. Era singura voce pe care doream sa o aud, dar si singura pentru care inca nu eram pregatit:
      - Andrei! Andrei!
     Gata, ma intorc. In aceasta secunda am timp sa mi-o imaginez: ma priveste un pic mai de jos, fiind mai scunda decat mine, nu eu inalt, ochi mari, vopsiti, buzele foarte rosii de aceasta data, fondul de ten mai inchis pentru ca e iarna si incearca sa pacaleasca lipsa bronzului, sigur are urme de sclipici pe fata, parul despicat in doua, pe margini, desfacut, parca-i aud bratarile puse pe mainile goale pana la cot datorita gecii de piele, suflecata, blugii acoperindu-i glezna, insa nu si tocurile. Parca ziceam ca doar mi-o imaginez, de ce e ca-n gandurile mele? Vrea sa-mi fie pe plac? Sigur delirez si incerc sa ma mint precum un pahar de tarie.  
     - Buna, Mihaela. Tu erai? (ma fac eu ca nu i-am recunoscut vocea)
     - Da! De ce? Te asteptai sa fie altcineva? Spune-mi daca te incurc si trebuie sa te vezi cu cineva.
     Ce incearca ea acum sa faca se poate rezuma in doua idei. Vrea sa-mi arate ca ma crede un tip cu destule fete in jur, care m-ar putea striga oricand pe strada, dar si un indragostit care viseaza doar la una singura. Ce e drept, m-a prins. Visez la cineva, la ea. Daca ii zic ca nu ma asteptam sa fie altcineva, se va simti importanta pentru mine, as putea totusi sa folosesc un "nu" indecis care sa raspunda la toate intrebarile ei.
     - Nu... Sincer nici nu credeam ca eu sunt cel strigat, dar m-am intors din reflex, stii ce zic.
     - Da, da. Asa esti tu mereu, mai zapacit de fel, nu recunosti lumea. (o spune zambind la mine)
     Alint, compliment, orice ca sa fiu subiectul ei de discutie? Chestiile astea imi fac asigurare sentimentelor. E de bine.