Ce mai faci, ma amaratule? S-a pus praful electronic pe tine. Iarta-ma ca te-am lasat asa in paragina, dar sincer n-am mai avut interes pentru a-mi ocupa timpul lasandu-mi gandurile pe monitoarele astea publice. Asta nu inseamna ca nu m-am gandit la tine si la atentia pe care mi-o acorzi de fiecare data cand ma apuca paranoia asta de meditator. Cu toate ca mereu taci, tu imi dai cele mai bune sfaturi si indrumari. Ma vezi ca-mi serpuiesc degetele deasupra unor butoane nestiind exact cum sa incep si parca de fiecare data te aud cum imi zici sa ma opresc, ca n-are rost. Dar, asta ma incita mai tare sa scriu. Parsivul de tine! Uita-te si tu ce-mi faci. In fine, nu te mai incoltesc atat ca ti se urca la cap. Berbecule!
Ce te uiti asa? Degeaba ma privesti asa, nu-ti mai zic nimic din viata mea. Sau totusi... O stii pe...? Glumeam. Pa. Lasa-ma, inexistentule.
