Capitolul I - partea 2

*

*   *

                        − Cioc, cioc! Se poate?

                        − Ia vezi, se poate? (imi raspunde amuzantul Marian)

                        − Ce face prietenul meu preferat?

                        − Prietenul preferat? Asta e un fel de “cel mai bun prieten, dar nu chiar”?

                        − Ce-ti place sa critici. Esti ca o femeie, daca ii spui ceva de genul: “Te iubesc, ursuletul meu”, ea iti sare in cap pentru ca tot ce aude e cuvantul urs, ci nici macar ursulet, iar partea cea mai nasoala e aia ca are impresia ca o faci grasa sau paroasa. Stii tu ce zic, amice.  (acum o sa ma umileasca din nou)

                        − Vomit…  Stiu ca tu nu crezi in definitia de “cel mai bun prieten”, doar atunci cand esti beat sau cand te lasa vreo pustoaica legat cu catusele de pat.

                        − Hai, hai. S-a intamplat doar o singura data.

                        − Ce? Sa fi lasat sechestrat in casa de o fetiscana ranita de tine? Nici macar asta.

                        −  Esti rau, am plecat. Iti las cafeaua aici. (cred ca o sa fac si faza cu trantitul usii)

                        − Stai, stai… Scuza-ma. Am avut o zi grea, ia un loc.

                        − Ah, tocmai voiam sa plec cu tot cu clanta.

                        − D-asta te-am si oprit. Glumesc. Dar, chiar sunt plin de spume. (il cunosc si mi-am dat de la inceput seama, nu-s cel mai bun sfatuitor, dar sunt ascultatorul ideal)

                        − Pai?

                        − Politica institutiei ma distruge, frate. Stiu ca lucrez abia de cinci luni aici si ca deja am un birou pentru care altii au muncit cinci ani, dar as fi preferat sa indur toate rahaturile astea inainte sa-l primesc, nu acum. In fine… te-ai pregatit pentru marea petrecere?

                        − Petrecere?! (ce idiot sunt! Acum mi-am adus aminte, e vorba de seara burlacilor, tipul se insoara. Trebuie sa o dau eu cumva ca sa-i schimb figura asta dezamagita de pe fata) Glumeam, ginerica. Trebuia sa fim chit, nu? Am lista facut si mai bine de jumatate din ea bifata. Iar, te-a suparat gay-ul ala de manager? (stiu ca n-are un vagin in pantaloni, dar cel putin am incercat…)

                        − Esti nesimtit. Ai uitat, iar acum ma crezi vreo pasarica de-a ta si imi schimbi mie subiectele. De cat timp ne cunoastem noi?

                        − De…aproape doua decenii? Ce-au mai trecut anii… parca ieri ne urcam pe garaje sa luam mingea. Mai stii faza aia in care ai vrut sa te urci pe garaj si baba aia nebuna a uns cu vaselina locul unde trebuia sa pui mana si ai cazut in ciulini? Plangeai ca o fetita, jur!

                        − Ce ziceai, “ursuletule”? Esti o muiere in haine de barbat. Vorbeam de ultima mea seara ca burlac si nunta de care sigur ai uitat. (da, bine. Sah-mat, Mesia)

                        − A fost o chestie de moment…stii prea bine cat de mult ma intristeaza ca o sa te pierd peste o saptamana.

                        − Nu ma pierzi, idiotule, doar ma insor. (si eu ce spuneam?)

                        − Tot aia…

                        − Esti un egoist. D-aia nu o sa inveti niciodata ca-n viata sunt si alte lucruri mai importante decat distractiile, bautura si tipele pe care tu oricum le vezi ca fiind de unica folosiinta. (acum eu vomit)

                        − Bla, bla… Ia zi, te-ai decis unde faci bairamul pana la urma?

                        − Da. Am un amic, baiat valabil, care are o un colt de paradis undeva la munte. Baietii vor fi acolo de la trei-patru, dar eu am o sedinta foarte important pentru care ma pregatesc si muncesc de trei saptamani. Tocmai d-asta am adus vorba, ma gandeam sa merg cu tine seara in urma lor. Asta daca nu cumva vrei sa te gasesc deja beat p-acolo.

                        − Esti un “scump”. Da, normal o data in viata e condamnat prietenul meu cel mai bun!

                        − Nici tu nu esti mai prejos, “zaharelule”.

                        − Da, ma. Sa-mi spui la cat sa vin sa te iau. Conduc eu.

                        − La cinci sper sa scap, eu oricum vin cu bagajele. Iti dau un mesaj cu jumatate de ora inainte.

                        Ii suna telefonul.

                        − Ma suna, Anda. Doua secunde.

                        − Pai atunci eu am plecat. Sa o pupi din partea mea. Spune-i ca sunt deja “gelos” pe ea. Mai vorbim.

                        − Ok, ok. Te salut, David.

                        − Ceau.

                        In hol… nimeni alta decat viitoarea mea “iubita”:

                        − Buna, cum te cheama, zambet?

                        − “Muncesc Acum”, cred ca “Muncesc” era de ajuns.

                        − Dragut, si cand iti schimbi numele?

                        − Intr-un sfert de ora mi se termina tura. De ce?

                        − Pentru ca iti va fi foame si nu doar tie. Te voi astepta in parcare, “Acum”.