Stau si ma gandesc ca ar fi dragut ca acum la aniversarea a doi ani si patru luni impreuna sa compar relatia noastra cu un copil de aceeasi varsta , care a evoluat treptat la fel ca noi doi . Nu stiam cu ce sa incep , dar uite ca mi s-a aprins un beculet in minte . Relatia noastra in momentul de fata e ca un copil care plange , scanceste si care ne da batai mari de cap . Il dam de la unul la altul , iar ca sa-l potolim facem cu randul . Cateodata ai tu grija de el si esti o mamica minunata si cateodata sunt eu un tata bun care potoleste si calmeaza pruncul agitat . Am observat ca e imposibil sa avem in acelasi timp grija de el , sa-l culcam , apoi sa ne vedem de treburile noastre . In schimb e evident ca avem zile in care suntem foarte aproape sa renuntam la copil , cel mai important lucru ce ne leaga , poate chiar singurul . Dar , sincer nu-mi place comparatia...pentru ca e vorba , oarecum , de trei persoane , iar noi...suntem doar 2 , nu suntem parinti si nici inca nu am realizat ceva atat de considerabil precum un copil .
Mai tii minte...? Erai o copila , aveai un breton ciudat , buzite micute , lucioase , date cu strugurel sau gloss rozaliu , regaseam la tine tot felul de expresii noi , cuvinte autentice tie si cand venea vorba de vestimentatie...ma uimeai cu inventivitatea ta si accesoriile tale nemature , dar dulci si dragi in acelasi timp . Aveai o pofta teribila de viata si asta ma supara de cele mai multe ori , te distrai si erai tot mai misterioasa...nici acum nu cred ca te cunosc indeajuns . Ce e drept , nu stiai pe atunci ce ne asteapta , ne jucam cu focul intr-un fel . E imposibil ca in conditiile acelea doi copii sa se indragosteasca si sa viseze mai mult ca niciodata . Si totusi tot cred ca ceva nepamantesc a fost la mijloc , sigur mosul ala boschetar , din seara de Paste care mi-a zis ca "cea mai amara pe lumea asta e femeia" , nu era in totalitate al strazii si cu toate astea...mereu am avut impresia ca m-a blestemat sa am aceeasi suferinta ca al lui pentru ca nu i-am cumparat berea drept pomana . Spun asta pentru ca a doua zi de Paste cand m-am trezit nu m-am gandit ca trebuie sa ma duc sa ma spal pe fata cu apa in care au fost puse oua si bani , iar apoi sa continui traditia , ci m-am panicat pentru ca era trecut de 12 , ora la care i-am promis batranului ca ii duc o bere , seara trecuta nemaiavand bani pentru a-i cumpara .
In fine...ideea e ca timpul a trecut peste noi , peste tine...si azi esti intr-adevar o femeie . Ai parul minunat , privirea matura , gesturile controlate si vocea de o tonalitate divina . Intreg trupul tau a capat cele mai minunate si dorite reliefari , iar parfumul sau este drog si un adevarat afrodisiac .
Plangi pentru ca ti-e dor , pentru ca-ti pasa , pentru ca daca nu era asa nu erau nici anumite neintelegeri , pentru ca in anumite clipe nu sunt chiar ceea ce-ti doresti sau ce meriti , pentru ca te simti descurajata , pentru ca in momente de cumpana ai prefera sa nu existi sau sa mori . Asta e maturitatea de actualitate care ti se poate citi in ochi .
Relatia asta...e o adevarata traire , iar viata e ca un joc de poker , poker-ul fiind la randul sau un joc . In concluzie relatia este un joc , si cum prea bine stii...fiecare joc are propiile sale reguli , iar regulile nu se schimba in timpul jocului . Punctul nostru de legatura nu accepta schimbari iesite din tipar , iar ca sa castigam fiecare partida a jocului trebuie sa respectam cat mai cu putinta cerintele si sa nu uitam ca jucand facem ceea ce ne reprezinta si ce ne place mai mult .
Nu ma pune acum sa dau totul din casa , mai urmeaza si alte date de doi pentru care trebuie sa-ti scriu . Pana atunci , nu mai lasa copilul sa planga...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu